Zapostitul

Zapostitul

Cele sase saptamani inaintea Pastelui sunt saptamanile de Post. Prima duminica de Post este numita “Lasatul Postului”, in unele regiuni din Banat spunandu-se “Zapostitul”.
Pe timpuri se postea intreaga perioada de 6 saptamani, acum perioada de Post este tinuta strict numai de un numar restrans de credinciosi. Familiile mai credincioase postesc in aceasta perioada numai miercurea si vinerea, zile in care nu se consuma produse animaliere. Pe perioada Postului este interzisa realizarea de nunti si botezuri.
La sate, Lasatul Postului este un moment de sarbatoare si veselie, zi in care sunt organizate baluri mascate, la care participa toata comunitatea.
Dupa opinia specialistilor la originea obiceiului s-au aflat mai multi factori. Mai intai, este vorba de conservarea unei arhaice credinte de sorginte magica – specifica tuturor civilizatiilor stravechi – conform careia, apropierea primaverii trebuia marcata prin ritualuri simbolice de alungare a frigului si spiritelor rele. Explozia de bucurie, belsugul ospetelor, jocurilor, dansurilor, petrecerile cu masti se organizau peste tot, convinsi fiind ca astfel belsugul, binele si caldura vor invinge definitiv frigul, uscaciunea si dusmania iernii, cu spiritele sale potrivnice omului. O alta motivatie a obiceiului se justifica din perspectiva religiei crestine care impune pe tot timpul postului Pastelui interdictii foarte severe, de ordin alimentar si moral, eliminand din viata comunitatilor rurale atat petrecerile cu muzica si joc cat si celelalte evenimente aniversare.

La Luncavita, in ziua de Zapostit (Prima Duminica de Post) se organizeaza la Caminul Cultural un bal, la care se poate dansa si asculta muzica populara banateana. Orchestra muzicala este comandata de un grup de tineri din comuna si platita prin contributia cetatenilor. Acest grup de tineri organizeaza in ziua de marti (Sf. Mucenic Teodot) asa-numitele “Babe” sau “Pleuca”. Organizatorii “Pleucai”, impreuna cu muzica si cativa cetateni se aduna in jurul orei 9 dimineata in fata Primariei. Cateva persoane sunt mascate (“Babele”) in asa fel incat sa nu poata fi recunoscute. Cateva persoane sunt insarcinate cu purtatul damigenelor de tuica si a cosurilor impletite in care se aduna ouale si prajiturile. Se formeaza alaiul, cateva persoane incepand un brau (un joc popular la care dansatorii danseaza tinandu-se de maini si formand un sir lung) cu care se merge da la casa la casa. La fiecare casa alaiul este asteptat de gazda cu tuica, oua proaspete (nefierte) si prajituri. Persoanele mascate preiau darurile si le aseaza in cosuri si damigene. Pe parcursul drumului persoanele mascate fac o serie de gesturi (comice sau groaznice), incercand a speria pe cei intalniti (mai ales pe copii) si de a mentine o stare buna de veselie. Dupa ce au cutreierat intregul sat se intorc in fata Primariei, unde in mijlocul soselei este facut un foc deschis. Pe acest foc este fiarta tuica adunata de la sateni. O persoana serveste pe cei care doresc cu tuica fiarta. Din ouale adunate de la sateni se pregateste apoi o gaigana. In sala Caminului Cultural se pregateste o masa intinsa, la care se poate aseza oricine. La masa sunt servite gaigana, mamaliga calda si tuica fiarta. In jurul focului se danseaza pana noaptea tarziu.